Vasile Ivașca. Examene din satul Josani date de Marele Zeu Vasile, Vasile. A doua lecție.

Mare Zeu Vasile, Vasile la 14 ani. Poza a fost făcută în luna iunie.

Mare Zeu Vasile, Vasile, Biserica din Josani, interior altar și exterior. Unchiul preot Gherlan Dimitrie, pictat pe un perete lângă altar.

Voi intra într-o nouă lecție despre examenele yoghine susținute de mine la Josani. Printre aceste examene vă voi arăta și cum îmi duceam eu viața la Josani. Vă voi arăta durerile, lipsurile și greutățile întâmpinate de mine la Josani în practicarea Yogi. În această lecție voi vorbi despre școală și examenele cu spini de la Josani.

Viața yoghinului în clasa întâi. La Josani nu era grădiniță. La șase ani mergeam cu vacile, Mândraia și Zoreana, iar când vacile mâncau liniștite noi copii ne jucam. Părinți nu aveau timp să se ocupe de mine așa că am învățat și eu să număr până la 10 și aceasta mi-a fost toată pregătirea preșcolară. Îmi amintesc o întâmplare de la trei ani, mama m-a dus cu ea la cules fasole în porumb, ea m-a pus să stau jos, iar Eu m-am așezat în poziția jumătate Lotus. Ea culegea fasole, îmi vorbea despre Isus Hristos, despre răutate poporului evreu care l-au răstignit pe cruce și despre moarte și învierea lui Hristos, iar când se oprea din povestit îmi cânta despre Mama lui Isus. La vrâsta de șase ani mă sculam dimineața și mă duceam la păscut cu Mândraia (așa se numea vaca), de la ora șapte la ora zece, acolo când să stau jos, m-a așezat tot în poziția jumătate Lotus. Când avenit timpul să merg la școală, n-am știut că este și școală, am fost trimis cu vaca la păscut, când am sosit acasă mă aștepta fratele Gheorghiță și cu un coleg și au început să mă apostrofeze că de ce eu nu vin la școală. Eu mă spăl repede și merg cu ei la școală. Ce se întâmplase părinții îmi ascundeau faptul că mai e și școală, nu m-au învățat, nici să număr până la zece și nici alfabetul, așa că m-am dus și Eu la școală total nepregătit. În clasa întâi învățătorul se numea Sabău și mai preda ore la clasele 5-7, în comuna vecină Remetea, așa că el trimitea un elev să ne supravegheze și să ne îndrume. Cu ce m-am ales Eu în acest interval de timp al clasei întâi? Când eram dimineața la școală mă duceam cu vaca după masă, iar când eram după masă la școală mă duceam cu vaca dimineața. Aveam multe probleme de rezolvat, tras apă la vaci să le ad-ip, dus lemne în casă, etc. Fiindcă eram obosit după o zi de muncă, lecțiile și temele nu le mai putem face(nu mă mai puteam concentra la ele), le copiam după o colegă Nicoraș Silvia(vezi poza). Ea stătea cu o bancă în fața mea și era pregătite de surorile ei mai mari. Și așa a trecut clasa întâi, cu greșeli mari de ortografie și mari lacune la citit și exprimare.

Atmosfera din satul Josani a acelor timpuri. Când Eu aveam 5 și 6 ani, vedeam cum vin copii de la școală, doi câte doi cu rândul, iar când ajungea în dreptul casei, părăseau rândul și intrau acasă. Toată această ordine de fier era condusă direct de la Moscova de Stalin, Marele Demon al omenirii, el se dăduse Tătucul popoarelor. Moare Stalin în 1954 și în 1955 Eu sunt clasa întâi. Și când colo stupoare pe peretele din fața băncilor noastre erau cei patru mari Dascăli ai Omeniri: Marx, Engels, Lenin și Stalin. Nu trece mult timp și Stalin e îndepărtata de pe perete. Iar în 1965 sunt îndepărtați și ceilalți trei și apare numai Ceaușescu. În perioada de când au apărut pe perete acești Mari Dascăli ai Omeniri și până au fost aruncați la „coșul de gunoi de Ceaușescu” a fot cea mai mare prigoană religioasă în România. Eu am fost educat de mic copil în spiritul creștin, bunicul era cantor la biserică și aveam trei unchi preoți. Toate camerele casei noastre erau pline de icoane ortodoxe: Isus, Maica Sfântă (Fecioara Maria), Dumnezeu, Sfântu Gheorghe călare pe cal omorând Balauru, îngeri, și Mari sfinți ai Constantinopolului. Iar pe tavan erau lipite cruci de ceară de la sfințirea casei. Iar când veneau marile sărbători Ortodoxe: Crăciunul, Paștele, Rusaliile, adormirea Maici Domnului și toate Duminicile; Tată-l meu Ivașca Gheorghe ne obliga pe toți de la masă să ne ridicăm în picioare să privim spre Constantinopol (răsărit) și începea acea Rugă adresată lui Dumnezeu să ne roadă și aldaș ca și la anul să putem sărbători în Belșug această zi. Iar când ajung și Eu la școală îi văd pe cei doi bărboși(Marx și Engels), pe chelu Lenin și pe Banditul Stalin. Nimic despre Dumnezeu, Isus, Duhul Sfânt, fecioara Maria, apostoli, arhangheli, îngeri, etc. În clasa a doua Eu merg regulat la un curs de religie, ținut chiar la Biserica din Josani de Preotul satului. Totuși noi când veneam la Biserică m-ai aduceam Biblia și poze cu Isus. Lecția se făcea în afara Biserici și la ea participa și oameni din fața biserici. Și astfel o masă de vreo 20 de oameni asistau la lecțiile preotului. Acest mod de manifestare a elevilor față de Dumnezeu a ajuns și la învățătorul Bar Aurel. În acest fel sunt scos în fața clasei, iar învățătorul Bar Aurel îmi spune, nu există Dumnezeu și alți sfinți. Începând de azi vă interzic să mergeți la Biserică și diferite alte amenințări. Iar Mari dascăli ai omeniri sunt în fața dumneavoastră și începe el să-mi în șire. Iar atunci când am făcut acea greșeală de ortografie și am scris George în loc de Gheorghe m-a scos la tablă și m-a ținut acolo cam 20 de minute, iar clasa râdea în hohote.

Mare Zeu Vasile, Vasile în postura Diamant și închinare în fața lui Tati Shiva. Ivașca Maria(Marioara) mama mea fizică, azi are 90 de ani.

Sunt elev clasa a-II-a un nou învățător Bar Aurel și începe calvarul la limba română, la dictare.

Clasa a-II-a. În clasa a doua, situația s-a schimbat în bine a venit un nou învățător, Bar Aurel, dânsul ne-a dat o dictare, a corectat lucrările și a venit cu ele în clasă, m-a scos la tablă și mi-a zis să scriu Gheorghe, Eu de fiecare dată am scris George, era un vacarm de râs în clasă, după zece minute am reușit să scriu Gheorghe. Să luăm exemplul meu clasic dictarea. Sunt elev clasa a-II-a și primesc dictare la limba română. Și învățătorul Bar dictează prima frază; Eu reușesc să scriu numai prima parte a frazei; învățătorul Bar dictează a doua frază; Eu mă chinui să scriu numai parte a doua a primei frazei; învățătorul Bar dictează a treia frază; Eu am uitat de a doua frază și încep să scriu a treia frază. Vine învățătoarea de muzică(soția lui Bar) și îmi spune să cânt, casc Eu gura și învățătoarea îmi spune stai jos că ești un mare afon(nu ai auz muzical). Mă duc Eu la doctor și îi spun necazu-l meu, iar domnul doctor îmi spune că nu poate trata aceste două afecțiuni ale mele. Toate aceste greșeli de ortografie mi-au produs o stare de vinovăție și groază, care m-au făcut să ignor total limba română. Dar acum când analizez situația îmi dau seama că acest fapt s-a datorat învățătorului Săbău și părinților care căutau să mă exploateze prin muncă cât mai multă. Când am venit la Arad, unchiul Moldovan Ion, a început lecții de dictare cu mine, dar totul a fost în zadar așa că am renunțat. Aceste două defecte ale mele le voi explica mai târziu, când voi descrie Lalana Chakra. Am reușit să termin cu bine clasa a doua a treia și patra, fiind printre premianți. În acest caz am făcut eforturi mai mari să recuperez din urmă ce nu făcusem. Lecțiile le făceam seara la lumina lămpi. Am urmat clasele 5, 6 și 7 în comuna Căbești. De aici încolo situația mea școlară a continuat să se îmbunătățească, în fiecare an cu un nivel.

Aruncarea cu ouă clocite asupra minerilor care veneau de la Băița(erau din Roșia și Căbești). Să vorbim de întâmplări în afara școli, în clasa a doua am fost invitat să particip la un atac cu ouă clocite îndreptat asupra unui camion plin cu mineri care veneau de la mina Băița, am participat la atac, iar consecința a fost că mineri s-au umplut de un miros insuportabil și nu au mai putut continua drumul. Au oprit camionul și s-au spălat la o fântână din sat, la acea spălare participând și tatăl meu. Iar noi ca să nu fim prinși ne-am ascuns la o casă mai îndepărtată, după ce a plecat camionul cu mineri Eu am revenit acasă. Nici nu am intrat bine în casă și tata mi-a spus voi ați fost cei care ați aruncat cu ouă clocite în mineri și mi-a arătat toate consecințele faptelor petrecute. Am meditat timp de o săptămână la cele întâmplate și am luat următoare hotărâre: Dacă va mai trebui să particip la o acțiune mai complicată îndreptată asupra cuiva; să analizez dacă mie mi-ar plăcea să fiu Eu cel care suportă consecințele; să particip, iar dacă nu să mă retrag, sau dacă se poate să caut să-i fac pe cei implicați să renunțe la acțiunea lor. La nivel tamasic și rajasic există proverbul „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.” Toată viața nu mi-am încălcat această promisiune.

Am urmat clasele 5, 6 și 7 la Căbești. La vrâsta de 11 ani când eram clasa a-V-a la Căbești eram obligați să citim multă literatură. Astfel în fiecare luni după terminarea orelor venea profesoara de Română și noi împrumutam cărți de la bibliotecă. Profesoara se numea Belodan și ea și soțul ei erau „Refugiați Basarabeni” în România Mamă. Deci cu doamna profesoara Belodan făceam ore de limba Română, limba Rusă, cunoștințe agricole, ore de practică gospodărească, etc. Era o femeie înaltă frumoasă și iubitoare de oameni, avea o iubire înnăscută. Îți făcea o mare plăcere să stai la discuții cu ea, te cuprindea în iubirea și frumusețea ei. La orele de practică gospodărească(sau agricolă) doamna Belodan ne spunea despre obiceiurile din Basarabia și ne cânta cântece din Basarabia. Vreau să subliniez că vorbea o limbă română pură nici de-cum graiul Moldovean. În prima lună de școală(septembrie) a anului 1959 am luat și citit cărți de la bibliotecă, dar vedem că nu mai pot să citesc. În mentalul meu se dădea o luptă în continuu, care mai mult îmi spunea să renunț la citirea acestor cărți. Mă dorea capul când Creangă îmi spunea că Păcală din sac îi spune popi „Mai sus părinte că se udă cele sfinte” sau Dascăl-e Trascăe, behehe dracu să te e. În mentalul meu nu erau aceste cuvinte Tamasice și murdare. Și astfel la sfârșitu luni noiembrie 1959 am hotărât să nu mai iau cărți de citit de la bibliotecă. I-am spus doamnei profesoare Belodan că sunt tare ocupat cu păstoritul vitelor, culesul porumbului și alte multe lucrări. S-a uitat la mine și mi-a spus că voi avea nota scăzută la limba Română. Iar Eu privind-o am înțeles că ea a fugit din Basarabia numai să poată citi și scrie Românește. Am avut nota 6 în clasa a cincea la limba Română. În clasa a șasea lucrurile sau schimbat total diferit am avut un nou profesor la limba Română care se numește Duț Ioan. Duț Ioan era din Oltenia și era un oltean get-beget, bățos, iute și foarte priceput la limba Română, era și dirigintele clasei noastre. Avea o metodă nouă de pedagogie, nu căuta din tot dinadinsul să scoată în evidenți greșelile de ortografie, sublinia și el câteva. Duț se uita cum formulez ideea, cum o încep, cum o modelez pe parcurs și cum o încheierea. Și în final toate aceste idei, cum știu să le înglobez în ceva unitar și coerent.

Concluzii la acest subiect. Și astfel limba română devenise ceva plăcut și atractiv. În clasa a șasea și a șaptea la limba română a avut media de 7, iar la examen am avut opt. Pe dirigintele Duț Ioan îl vedeți în poză în mijlocul nostru. El era și profesorul nostru de muzică, Eu eram afon, dar nu m-a îndepărtat de el și am fost inclus în corul clase. Pe parcurs și sfârșitul anului, clasa noastră prezenta programe publice cu dansuri, piesă de teatru, cântece și cor. În acest caz despre dirigintele Duț pot spune că a fost ca un părinte pentru noi și a căutat ca de la el să adauge lipsurile noastre și să nu facă pe polițaiul atunci când ai făcut greșeli de ortografie. Nici pe doamna Belodan nu o pot critica trebuie să o înțelegem ea și-a lăsat familia în Basarabia și a fugit în România. Deci Mami Kundalini este cea care m-a forțat să fac alegerea; Ori fac literatură; Ori mă voi dedica numai și numai Yogăi. Deci mă durea capul când citeam comicării literare, crime, descrieri amoroase, etc. Vedem că ceva nu e bine și că nu mai pot să merg pe acest drum al însușiri literaturi Române și în acest caz am ales drumul Yogăi în luna noiembrie a anului 1959.

Mare Zeu Vasile, Vasile, la terminarea clasei a-VII-a în Căbești. Pe poziția  a 11 în dreapta mea este Nicoraș Silvia(care mă simpatiza), după care copiam lecțiile în clasa a-I-a. Dealul Curturasa unde făcem yoga și mă jucam cu copii de-a Liba. Stăteam mult în postura diamant și tronului pe acest deal.

Și acum Marea purificare cu spini a yoghinului Vasile Ivașca în satul Josani.

Yoga noastră. C). Purificarea cu spini a Yoghinului Vasile Ivașca în satul Josani. Deci așa cum v-am spus în satul Josani copii(deci băieții), cei săraci și cei care aveau părinți zgârciți și voiau să vadă copiii lor chinuindu-se cu spini în picioare. Fiind desculț trebuia să calc perpendicular pe spini și în acest fel oricât te protejai se întâmpla să îți pătrundă în talpa piciorului. Acest lucru se întâmpla când trebuia să merg după vite, în aceste momente trebuia să fiu păstor la 2 boi, 2 vaci și un vițel(total 5 vite). Dacă mă înțepau spini de trandafir(rug se spune la noi), nu era așa rău, aveau o lungime mică, dacă mă înțepau spini de păducel era foarte rău. În jurul acelor spini se forma puroi în unele cazuri, dacă se întâmpla să se afle o femeie sau a fată în apropierea mea o rugam să încerce să îmi scoată spinele. Câteodată reușea să îmi scoată spinul, dacă nu îl lăsam acolo să facă puroi și atunci împreună cu puroiul îl scoteam afară. Când am început lecțiile de presopunctură v-am spus că nici odată nu am făcut acupunctura, adică stimularea punctelor cu acele. V-am spus așa ca să mai avansăm și noi în Yoga Noastră. Dumneavoastră sunteți yoghini avansați, eu am scris 25 de lecții: 5 de Hatha yoga, 5 de pranayama, 3 de Mantre Yoga și altele și să nu știți ce înseamnă purificarea cu spini. Să mergem în urmă, acum 2000 de ani, Isus Hristos după ce este condamnat la moarte de către Ponțiu Pilat este dat pe mâna soldaților romani să-l biciuiască; Este îmbrăcat cu o haină de purpură i-se dă drept coroană o cunună împletită din spini. Numim această „Cunună de spini a lui Isus Hristos,” purificarea prin spini după „Modelul Isus Hristos”. Iar eu vă arat purificarea cu spini după modelul „Yoghin Vasile Ivașca”. În ce constă acest model : vara dumneavoastră să mergeți cu picioarele goale pe nisip sau pietre mai mari de râu, în acest fel vor fi stimulate toate punctele de acupunctură de pe tălpile picioarelor. Pe tălpile picioarelor dumneavoastră, sunt zona reflexe a întregului corp. Ce mai trebuie să faceți dumneavoastră yoghini mei, să mergeți cu picioarele goale pe pământ fără iarbă sau proaspăt, nebătătorit.

Yoga noastră. Să mai spunem ceva despre spini. Cei mai mulți spini la o talpă a unui piciorului au fost în număr de 5, printre care un spin era cu puroi, în acest caz eu mă deplasam pe un picior și pe vârful degetelor de la celălalt picior. Mai era un necaz, vara după ce era cosit ovăzul și grâul, rămânea miriștea pe care dacă ploua se făcea iarbă bună de păscut. În acele momente tata își aducea aminte și îmi spunea vezi Vasile să mergi azi cu vacile și cu boii în „Iazăr” că acolo e iarbă bună de păscut. Eu executam ordinul și mă duceam unde îmi zicea tata, dar odată ajuns în Iazăr sau Dealuri sau Dealul Vitici, mă aștepta surpriza. Dacă era miriștea(câmp pe care s-au secerat cerealele, au rămas tulpinile retezate) de grâu, pe care se putea călca mai ușor. Pentru că în acest caz când puneam piciorul jos(deci călcam) făceam o mișcare de împingere din spate spre față a tulpinilor retezate. Și în acest caz puține erau cele care rămâneau drepte, sau cum se spune pe la noi „rămâneau în picioare. Toată această tehnică o învățasem de la bătrâni satului, iar dacă eram rănit de o tulpină de grâu, rana era mică(tulpina grâului are 2-3 milimetri în diametru). Ca să nu se infecteze puneam scuipat pe rană, dacă mă durea puternic suflam pe rană, după 5-10 minute de stat inactiv puneam pământ pe rană și pășeam pe vârfuri la început, iar după o jumătate de oră pășeam normal. Mai rău era cu tulpinile retezate de ovăz(aveau un diametru mai mare de 4,5 până la 5,5 milimetri) care produceau o rană foarte mare și cu o adâncime de 5 până la 6 milimetri, în acest caz făceam eu tratamentul pe care l-am descris, dar rana nu se închidea și umblam până seara numai pe vârful degetelor. Ajuns acasă mă spălam pe picioare, curățeam rana și o ungeam cu unsoare de porc, luam o bucată de pânză de cânepă cu care înfășuram piciorul și țineam legătura până mă vindecam. Atât în cazul spinilor care nu îi puteam scoate, cât și a rănilor produse de tulpinile retezate de ovăz dacă făceau puroi, pentru a elimina puroiul existau plante ca frunza de volbură sau trandafir etc. Care făcea cu succes acest lucru.

Yoga noastră. Dacă vreți să învingeți în yoga trebuie să învățați de mic copil ce este suferința. Fără ca să înțelegeți că suferința face parte din nivelul inferior de purificare al evoluției yoghine(așa cum vă numesc Zeii, om sau animal zeiesc). Fără să fiți capabil să rezistați suferinței nu veți fi capabil niciodată să faceți yoga de un nivel superior. În prima fază trebuie să puteți suporta suferința și în etapa a doua să treceți la diminuarea ei. În acest sens Eu am zis că e obligator în Yoga Noastră să practicați cunoscută Pranayama „Sitali” și să culegeți „Amrta.” Vreau să vă atrag atenția că nu numai Hristos a suferit pe cruce și dumneavoastră trebuie să cunoașteți acestă suferință, dar într-un timp mult mai îndelungat. Așa cum struguri sunt zdrobiți în presă să iasă vin. Tot așa și corpul dumneavoastră trebuie presat prin procedee yoghine să iasă tot ce uman în el și toate negativități-le acumulate în diverse întrupări.

Mare Zeu Vasile, Vasile în postura Lotus. Vedere din Josani „Dealul cu Vii,” văzut de sus, unde Eu făceam mult timp yoga.

Concluzii generale.

Am respectat toate sărbătorile religioase cu mare strictețe. În Josani dacă lucrai de sărbători erai considerat un om care râzi de Dumnezeu și legile Sale. În acest caz Dumnezeu va pedepsi satul, cu grindină, trăsnete în crucile de grâu, ne-rodirea pomilor, recolte mici și altele. La Crăciun mergeam la corindat(colindat) și știam mai multe corinzi, îmi umpleam baltagul cu 8 sau 10 pupi și alte cadouri, la Josani era rușine să nu mergi a corinda de Crăciun, după terminare corinzi ne strângeam lângă biserică și povesteam prin ce întâmplări am trecut. Când venea Paștele îmi petreceam cele două zile în cimitir, conform obiceiului, meditam la învierea lui Isus Cristos, dar jucam diferite jocuri printre care și un joc inventat de noi copii numit „Unguri și Români.” La biserică mergeam în fiecare duminică împreună cu mama sau tata, iar acolo ne întâlneam cu bunicu, care era cantorul satului, mai mă întâlneam cu fratele meu Gheorghiță, biserica era plină de oameni și era o armonie deosebită.

Mare Zeu Vasile, Vasile împreună cu Tati Shiva, Bagavan Vishnu, Marele Zeu Ganesha. Marile Zeițe Mahalakshmi și Sarasvati. Mare Zeu Vasile, Vasile în tinerețe.